Un oras cu sobolani…

sobolan-afp

A fost odata ca niciodata un oras infloritor, cu fabrici si uzine, cu oameni amarati dar veseli, multumiti ca aveau un loc de munca si-si puteau justifica existenta prin truda si sudoarea de pe fruntile lor.

Pe langa ei traiau pe vremea aceea niste soricei care nu faceau altceva decat sa puna bete in roate oamenilor harnici si constiinciosi…Dar nimeni nu-i baga in seama, erau prea mici si nu reprezentau un pericol evident.

Timpul a trecut si una cate una aceste “minunate” fabrici au fost falimentate iar oamenii au fost aruncati in strada, fara posibilitatea de a mai profesa meseria pentru care se pregatisera toata viata.

Totusi, odata cu declinul social si economic, acei soricei au inceput sa prinda curaj, hranindu-se cu necazurile oamenilor si contribuind pas cu pas la distrugerea viselor si mentalitatilor acestora, astfel incat, in scurt timp, au devenit sobolani in toata regula.

Cu burtile pline ei se tarasc azi pe strazile orasului trist si inecat parca intr-un nor gros de cenusa ce pute ingrozitor in “carute” de lux precum Mercedes sau Audi…

Acum lumea nu-i mai priveste cu nepasare ci exista o anumita teama fata de ei. Avand coltii foarte bine ascutiti acesti sobolani au o muscatura foarte puternica, uneori mortala.

Acesti sobolani au format o adevarata secta (cloaca) si se recunosc intre ei dupa mirosul puternic de urina. Au un simt de conservare puternic si nu lasa pe nimeni sa-i atinga. Mai mult, sunt foarte “suparaciosi”. Daca cineva se leaga de ei sau de “rudele” lor nu se lasa pana nu-l “termina” de tot, pana cand acela care a cutezat sa le dezvaluie adevarata identitate sau trecutul mizerabil nu a fost redus la tacere sau eliminat definitiv: “Sa nu-l mai vad in fata ochilor! Sa se mute din oras!”

Ca orice clan acesti sobolani au niste lideri. Acestia conduc intreaga operatiune de distrugere a orasului. Se intalnesc pe ascuns in localurile personale, cu usile inchise, parca pentru un ceremonial demonic. Aici se pun la cale planurile “marete” de manipulare si subjugare ale oamenilor. Pas cu pas isi pun in practica planurile diabolice, pas cu pas devin stapani, cumparand aproape toate terenurile diponibile si limitrofe orasului, mai ales cele cu perspectiva de dezvoltare.

Avand simtul olfactiv foarte bine dezvoltat si conexiuni sus-puse (la alti sobolani mai mari) ei simt orice afacere si investesc in orice aduce profit.

Dispunand de multi bani isi permit orice in acest orasel, reusind sa se infiltreze in punctele cheie ale administratiei locale.

Cu multi bani au reusit sa pacaleasca vigilenta locuitorilor orasului astfel incat, in scurt timp, au ajuns sa conduca orasul la propriu. Cu nepoti, nepoate si “prieteni de suflet” ei stapanesc tot si vegheaza asupra “linistii” robilor lor, oamenii.

Cu sloganuri bine alese, menite special pentru a corupe si intimida ei tin ca intr-o lesa “prostimea” orasului… “Nicio strada neasfaltata, nicio casa fara paine pe masa!” cam asa sunau lozincile lor.

Acum, dupa ceva ani, bat in retragere spunand: “Noi am vrut, dar nu ne-au lasat cei de sus, iar daca au realizat, totusi, ceva, cat de mic: “A durat ceva, dar nu din vina noastra, noi am facut tot posibilul. Cine nu munceste nu greseste.”

Avand la dispozitie mass-media ei pot controla mintile locuitorilor astfel incat acestia ajung sa se prostitueze intelectual sau, pur si simplu sa se inchida in casele lor, in sufletele lor afisand doar o grimasa, sau, in cel mai bun caz, un ranjet de scarba fata de aceste putori.

Din fericire insa pentru acest orasel au mai ramas cativa oameni cu mintea limpede si neimplicati in jocurile lor politice.

Acestia pandesc in liniste si cu multa rabdare, asteptand momentul oportun pentru recastigarea orasului si a respectului de sine.

Mai este mult, mai este putin? Ramane de vazut…

O singura certitudine exista: atata timp cat vor exista oameni care vor lupta sa pastreze in sufletul lor acea demnitate si verticalitate spirituala, orasul nu a murit!!!

Deocamdata ramane insa sub stapanirea sobolanilor… UN ORAS CU SOBOLANI…

Autor:  Sorin Stan

Partajează şi tu pe:
Facebook Twitter Plusone Stumbleupon Delicious Tumblr Linkedin Email Print
Pin It

Lasă un răspuns