Sistemul

sistem   Încă dinainte de naștere, omul este rezultatul unui sistem, este el însuși un sistem. Ca și fetus, ele este un produs al interacțiunii a două…sisteme reproducătoare. Mai apoi, el devine dependent de…sistemul anatomic al mamei care îi susține viața intrauterină. Acest… sistem complex se autoreglează pentru a contribui la apariția pe lume a altui…sistem în miniatură, acela al copilului nou-născut.

De aici, de la venirea pe lume, începe cu adevărat aventura vieții. După ce scoate capul în lume, este luat în primire de…sistemul medical. Iar în funcție de norocul hărăzit de alinierea…sistemelor planetare, va avea o sănătate corespunzătoare, va avea toate alea la locul lor și va fi numai bun pentru integrarea in marele…sistem social. Buuun! După ce e lăsat din brațe de sistemul medical, copilul e luat în primire de sistemul de învățământ care îl va îndoctrina, tortura și fezanda timp de doisprezece ani, făcându-l numai bun de a se alătura Marelui sistem social…După ce e ,,terminat”…sistematic de atâta învățământ primar, gimnazial și preuniversitar, copilul se vede nevoit să aleagă în care sistem vrea să trăiască: în cel al asigurărilor sociale, ca șomer susținut de stat până își va găsi propriul loc de muncă, sau va intra de bunăvoie în alt sistem, al învățământului superior…Copilul nu mai e copil acum, e ,,băiat mare”, trebuie să se descurce singur în această junglă…sistemică și inevitabil va trebui să-și aleagă singur un…sistem de valori la care să adere și pe care să le urmeze. Așa că, începe goana după ,,statusul” social, după casă, mașină, nevastă(nu neapărat în această ordine!). Copilul de odinioară, ajuns azi matur, devine el însuși parte a sistemului, o rotiță a angrenajului greoi care macină nervi, vise, idealuri. Devine el însuși omul-sistem! Are regrete, frustrări, dorințe, trăiește propriile deziluzii despre ceea ce aștepta și ceea ce a primit ca parte a Marelui Sistem al Vieții…Și refulează…antisistem cu grafitti pe ,,wall-uri”, scriind ,,Fuck the sistem!”, dă dedicații ,,pe sistem” și e supărat pe viață… Pe Viața în care realizează că a fost ținut prizonier, sau ca un deținut al…sistemului penitenciar. Însă deja e prea târziu, așa că renunță la a se mai zbate și se aliniază frumos alături de ceilalți…deținuți, blazat, rutinat și plin de lehamite. Lehamitea față de același sistem care l-a crescut, l-a format și care, pe unii îi dă la ,,rebuturi”. Maturul/maturizatul de azi are și el copii care vor trece și ei prin aceleași furci caudine ale acelorași…sisteme, iar el va trebui să privească neputincios și incapabil să reacționeze cum urmașii lui sunt ,,standardizați”, integrați, asimilați, după același principiu după care și el a fost, la rândul lui…

În continuare, Marele Sistem, își ia partea lui din fiecare individ: îl stoarce de energii, de bani, de viață…până la vârsta la care acesta hotărăște că nu mai e de folos. Și-l aruncă în mizeria…sistemului de pensii și cel medical, unde individul trebuie să ,,plătească”, returnând cu vârf și îndesat toți banii pentru toată această ,,trudă” a Sistemului de a-l fi tolerat până acum…Și individul se convinge astfel că nimic nu e gratis în viață, că totul se plătește mai întâi pe lumea asta și de-abia mai apoi pe iluzoria ,,lumea cealaltă”…Intră vrând-nevrând în sistemul de pensii și asigurări sociale, din nou în cel medical, care îi vor stoarce și ultimul ban pe medicamente și alte paleative…În cele din urmă, sistemul său nervos cedează, are probleme cu sistemul imunitar, circulator, cu cel osos, muscular, cu cel digestiv, excretor și astfel, rând pe rând, îi cedează toate…sistemele.

Abandonat, defect, determinat să se simtă acum inutil și neputincios în fața acestui Sistem, individul își așteaptă Marea Retragere din…Sistem și reintegrarea în Marele Cerc al Vieții. Care este tot un sistem: periodic, solar, planetar, universal…

 Autor: Viorel Dodan

Partajează şi tu pe:
Facebook Twitter Plusone Stumbleupon Delicious Tumblr Linkedin Email Print
Pin It

Lasă un răspuns