Sărăcia şi formele ei

01_saracie_dreapta_RzV_5a30d7a0b6Văzând înghesuiala teribilă de la promoţiile cu de toate, mă cuprinse, vorba lui Topârceanu ,, o tristeţe iremediabilă”. În primul rand am fost trist, văzând scenele cu oameni călcaţi în picioare pentru o pungă de cafea, un pachet de zahăr sau o sticlă de ulei mai ieftine cu câţiva bani. Asemenea scene au făcut ocolul televiziunilor în câteva zile, punându-ne parcă în faţă o oglindă pentru a ne arăta cine suntem cu adevărat.
Dincolo de pretenţiile de superioritate, de elitism şi standarde ridicate, la bază cu toţii suntem la fel. Trăim, de fapt, după aceleaşi instincte gregare ale supravieţuirii în jungle modernă, în care cel mai puternic învinge şi se întoarce acasă cu prada. Nu contează că îl calci în picioare pe cel de lângă tine. Orice principiu de decenţă şi demnitate păleşte în faţa perspectivei de a rămâne flămând. Sau a celei de a fi privit ca un ,,fraier” că ai fost acolo şi n-ai pus mâna pe nimic. Orice e bun dacă e ,,la promoţie”:o drujbă, o bormaşină, o tigaie, etc. Căci ce poate fi mai înălţător în proprii ochi sau ai altora decât acea ieşire victorioasă cu sacoşele pline de promoţii, prin mulţimea de ,,suboameni” care te privesc cu invidie nedisimulată? Oricare dintre cei puţini care au ajuns la ,,pradă” trebuie să se fi simţit precum T-Rex odinioară. Prădătorul supem din vârful lanţului trofic. Prădătorul de mall sau T-Rex-ul de hypermarket. Dincolo de asta, aceste scene sunt dezolante şi te fac să te întrebi: pentru ce atâtea secole de civilizaţie şi progres, dacă omul se comportă ca la începuturile sale ca specie? Sau asta se întâmplă tocmai pentru că progresul şi civilizaţia cauzează de fapt o involuţie, mai ales a spiritului ? Şi unde se întâmplă asta? Tocmai în ţara căreia îi place să se considere plină de spiritualitate şi evlavie, credinţă şi smerenie. Nu e o ironie a sorţii? După ce ies de la slujbele bisericilor de cartier, purificaţi spiritual şi cu capetele plecate, românii se aruncă cu sălbăticie asupra semenilor lor, călcându-i în picioare pentru a fi mai aproape de El cu o pungă de mălai în plus…
Da, în România, sărăcia e dizgraţioasă, e fioroasă, e teribilă. Ea zace în fiecare dintre noi, în toate formele ei. Nu mai contează cine e de vină că s-a ajuns la astfel de nivel. Nu mai contează că nu-i cinstit să suspectăm un întreg popor de astfel de comportament. Ceea ce contează e că asemenea scene vor fi din ce în ce mai dese, vor deveni o obişnuinţă, un fapt banal pentru tot mai mulţi dintre noi. Iar numărul participanţilor va fi din ce în ce mai mare, pentru că sărăcia este molipsitoare….Cum spuneam, sărăcia, disperarea şi umilinţa sunt cele care anulează orice alte pretenţii de umanitate, punând sub semnul întrebării însăşi condiţia umană. Până una alta, cei care ştiu să exploateze instinctele primare ale acestui popor, vor alege aceeaşi metodă de a-i cumpăra supunerea, acum şi pururea şi în vecii vecilor…Şi nu va mai mira pe nimeni că metoda va avea şi succes.

Gigi Săracu’

Autor: Viorel Dodan

Partajează şi tu pe:
Facebook Twitter Plusone Stumbleupon Delicious Tumblr Linkedin Email Print
Pin It

2 thoughts on “Sărăcia şi formele ei

Lasă un răspuns