Romania nemultumita

romania1

Ma intreb cand va veni acel moment in care noi, romanii sa ne declaram multumiti? De noi insine, de viata pe care o traim, de salariu, de locul de munca, de guvernanti, de tot. Tine de natura umana sa fii un vesnic nemultumit de tine insuti, de ceea ce ai la un moment dat, sa-ti pui intrebari despre lume, iar acest lucru este motorul progresului umanitatii.

Insa, daca s-ar face un sondaj de opinie pe aceasta tema, cred ca romanii ar fi pe locul intai in topul celor mai nemultumiti oameni ai planetei. Si nu s-ar zice ca asta ne impinge spre un oarecare progres… Romanul e nemultumit de orice: de iarna prea lunga si vara prea scurta, de pozitia pe harta, de vecinatatea cu Rusia si ca nu sunt un alt stat al Americii. Romania post-revolutionara traieste intr-o eterna stare de nemultumire. Suntem nemultumiti ca Revolutia asta nu a iesit cum ne-am dorit si nu ne-a adus ce asteptam de la ea. Asa ca l-am impuscat pe Ceausescu. Dupa ce ne-am muscat dgetele pentru asta, iar unii il mai regreta si acum, am fost nemultumiti ca am luat ,,plasa cu Iliescu’’. Suntem nemultumiti ca numai unii s-au imbogatit din furat in aceasta tara, iar altii nu. Pentru ca daca e sa furam, atunci sa furam toti in mod egal si sa si legalizam acest fapt. Nu ne convine salariul. Chiar daca acesta ar fi vreodata dupa dorinta fiecaruia, in mod sigur tot vom fi nemultumiti. Ca nu e si mai mare! Suntem nemultumiti ca nu s-a gasit o solutie prin care sa vina altii sa munceasca in locul nostru, ca poate asa o vom duce si noi bine. Si neaparat, aia de-or munci sa fie nemti! Suntem nemultumiti ca nici dupa 20 de ani de la Revolutie, nu scapam de ,,escu. Cu toate ca l-am impuscat pe unul din ei, pe toti cei care i-au urmat, i-a chemat tot cu ,,escu’’: Iliescu, Constantinescu, Basescu…De fiecare data, nu ne multumesc rezultatele voturilor. Nu suntem multumiti de cel pe care tocmai l-am ales si mereu ni se pare ca al’lalt ar fi fost mai bun decat asta care-a castigat. Mai nou, suntem nemultumiti de asemanarea cuvantului ,,rrom’’ cu ,,roman’’ si vrem revenirea la ,,tigan’’sau nu ne convine ca in loc de ,,Proiectul Nabucco’’, se va folosi expresia ,,coridoare sudice’’…Dupa ce decenii la rand am trait in concubinaj cu Speranta, cea care ne-a fost sprijin in vremuri de restriste, am devenit nemultumiti si am tradat-o. Am inselat-o cu Luminita! Aia de la capatul tunelului. Aia dupa care mai alergam si acum, fara sa ajungem la ea. Pentru ca, tot alergand prin tunelul tranzitiei dupa Luminita, ne-am trezit ca dupa ce am iesit din acel tunel, am fost orbiti de soarele prea puternic al capitalismului. Si de-atunci vedem stele verzi si visam cai la fel de verzi pe pereti, incercand sa ne tot obisnuim cu noua situatie, frecandu-ne dezorientati la ochi. Cat despre Speranta, aceasta este acum precum o prostituata. Am dat-o pe mana guvernantilor nostri iar ei o supun la perversiuni in toate felurile. Cu toate astea, o purtam in minte si ne inchipuim ca ea moare ultima, chiar dupa ce noi nu vom mai fi. Dar atunci, ea cui va ramane? Revenind la intrebarea de inceput, incerc sa-mi imaginez cum ar arata un popor roman multumit pe deplin. Ar fi intr-adevar pe-aici acea ,,gura de rai’’, cu oameni relaxati, zambitori, care se vor iubi si respecta? Ar putea fi oare posibil ca Romania sa fie vreodata o tara de oameni multumiti de viata si impacati cu ei insisi?

Chiar de-ar fi posibil asa ceva, parca n-ar avea nici un farmec traiul intr-o astfel de tara! Nici macar asta nu ne-ar multumi! Sa nu traim noi cu Speranta ca o vom vedea in sfarsit pe Luminita? Nu vad viata noastra fara cele doua eterne himere! Dar ce va fi atunci cand ne vor parasi si Luminita si Speranta?

Autor: Viorel Dodan

Partajează şi tu pe:
Facebook Twitter Plusone Stumbleupon Delicious Tumblr Linkedin Email Print
Pin It

Lasă un răspuns