Despre prieteni şi javre

maidanez

O lume plină de stereotipuri, o lume demult decăzută, fără frica lui Dumnezeu. Asta e lumea de astăzi. Cu cât orăşelul sau, mai bine zis, cătunul e mai mic, cu atât dorinţa de a-l desfiinţa pe cel de lângă tine este mai mare.

Se spune că omul este o fiinţă socială, că omul e făcut să trăiască în colectivitate…În ziua de azi nu cred că poate fi ceva mai fals! Cu cât ai mai puţini amici, că de prieteni nu poate fi vorba, e cu atât mai bine! Indiferent dacă faci un lucru bun sau rău vei fi judecat întotdeauna ca un infractor, întotdeauna adevărul va fi sugrumat şi reinventat pentru a satisface setea mulţimii de bârfă şi răutate.

Deşi tindem să spunem că nouă nu ni se poate întâmpla aşa ceva, soarta ne rezervă întotdeauna mari surprize…Nici eu nu „am scăpat” de această experienţă până la urmă „norocoasă”, pentru că am reuşit să identific javrele care stăteau mascate în chip de prieteni. Problema cea mai mare nu sunt de fapt duşmanii care pot fi „un etalon”, pentru că întotdeauna vei şti că pot fi mai „obiectivi” decât aşa-zişii prieteni care în faţă îţi spun una iar pe la spate îţi înfig cuţitul… Râmnicu Sărat nu face excepţie de la regulă, din păcate. Oricât am încerca să fentăm realitatea şi să dăm o spoială de oraş civilizat, în esenţă e un oraş primitiv, cu oameni „mici”, frustraţi, având remuşcarea de a nu fi reuşit într-un oraş mai mare! Sincer, nu îi pot înţelege! Deşi mai sunt unii cărora, cu adevărat le convine viaţa de aici, fie pentru că îşi doresc o viaţă mai puţin agitată, fie pentru că au reuşit pe plan local în afaceri sau în viaţa personală, marea majoritate urlă de frustrare şi este gata să-i împroaşte cu noroi, oricând, pe cocitatidinii lor. E o lume pe care am vrut să o ignor, ba chiar să o neg până astăzi…când, întocmai ca în Pilda lui Iov (Dumnezeu a îngăduit să cadă asupra lui cumplite ispite aduse de diavol. Într-o singură zi şi-a pierdut toată averea şi în aceeaşi zi i-au murit toţi fii şi fiicele. El însuşi căzând în nişte boli cumplite. Dar Iov nu a găsit nimic rău împotriva lui Dumnezeu, ci a îndurat tot drumul, cu răbdare, până la sfârşit), simt nevoia să avertizez (îndemn) pe cei care, încă mai au un pic de lumină în suflet. Dragilor, feriţi-vă de cei care vă zâmbesc prea mult când nu este cazul, acei care intră în sufletul vostru pretizându-se cei mai buni prieteni…

Şi ar mai fi câteva „sfaturi utile” sau pompos spus „axiome”:
– Când bârfeşti pe cineva cu altcineva, fii convins că şi tu vei fi vizat, iar cuvintele urâte despre tine vor fi de 10 ori amplificate.
– Încercaţi să nu vă destăinuiţi nimănui. Javrele vor profita de orice confidenţă măruntă pe care i-o împărtăşiţi şi vă vor lovi atunci când veţi fi cei mai vulnerabili.
– Nu faceţi gesturi şi afirmaţii gratuite. Ele vă vor duce pe o pantă greşită, iar gestul vostru, deşi poate fi bine intenţionat, întotdeauna va fi interpretat greşit.
– Dacă nu-ţi place anturajul în care eşti, nu pierde nicio clipă să-l părăseşti. Vei vedea că e cea mai bună decizie!
– Dacă eşti singur şi te simţi mizerabil, nu te arunca în braţele primei / primului urâte / urât ieşit (ă) în cale. Mai târziu vei regreta!
– Viaţa e făcută să o trăieşti cu bune şi cu rele, cu greşeli şi învăţăminte. Nu o irosi! Nu-ţi pierde vremea cu oameni mici, frustraţi sau de la care nu poţi învăţa nimic.
– Distracţia cu un grup de prieteni există doar în cazul în care poţi avea încredere în cei de lângă tine…
– Iubeşte cu măsură, nu-ţi pune sufletul pe tavă. Până la urmă tu vei fi cel care suferă!
– Oamenii mici, proşti sau simplu spus javre sunt 99,99% dintre cei care te înconjoară. Identifică acel 0,01% şi fii mândru dacă îl vei descoperi!

Fără a avea pretenţii de filozof sau cugetător am expus câteva idei, reflecţii cu privire la mocirla în care trăim. Cred că cel mai important pe lumea asta este să reuşim să ne identificăm, să facem diferenţa între oameni cu sufletul curat şi javre. Numai astfel putem să alungăm putregaiul, urâciunea, mizeria din societatea actuală.

PS: frustraţilor şi javrelor care vor citi şi sigur nu se vor abţine de la comentarii le doresc lumină în suflet şi îndemnul că niciodată nu e prea târziu să te schimbi, să devii un pic mai bun!

„Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ” (citat din „Pilda lui Iov”)

Autor:  Stan Sorin

Partajează şi tu pe:
Facebook Twitter Plusone Stumbleupon Delicious Tumblr Linkedin Email Print
Pin It

Lasă un răspuns