King-Kong

king-kong-04Uitându-mă eu la ceea ce se întâmplă acum în spațiul public, am avut așa o…revelație! Dom’le, cum mai seamănă situația Elenei Udrea cu povestea blondei din filmul King-Kong!    Precum personajul din film, și ea îi intră la suflet uriașului, stăpânului acestor ținuturi.

El, supremul, durul, animalul, cedează, se înmoaie și devine un sensibil în fața fragilității, naivității făpturii blonde. Și așa de mult o va îndrăgi, încât o va proteja cu prețul vieții… Iar ea, în schimb, îl amuză pe uriaș cu tot felul de ,,giumbușlucuri”. Îi dansează, îi cântă, îi aduce un pic de bucurie în viața aia a lui de singuratic aflat deasupra tuturor…În mod cu totul ciudat, între uriașul aparent insensibil și brutal și făptura blondă, se naște o…ceva. El nu poate s-o exprime din orgoliul de a nu părea slab, iar ea nu știe încă ce gândește el cu adevărat, dar simte acea afecțiune exprimată în forma sa brută, frustă, instinctuală… Deși King-Kong îi dă multe dovezi de afecțiune, transformându-se din gorila înfricoșătoare și impunătoare într-un biet animal de casă, atunci câd Tyranosaurus-Lex(!) vrea s-o sfâșie, acesta se aruncă în luptă pentru a-și salva ,,jucăria”… Se luptă cu dinozaurii, rupându-le fălcile la propriu cu puterea pe care încă o mai are, iese plin de răni după aceste lupte, dar fericit că protejata lui e fericită…Iar ea, îi face semne discrete cu degetul la năsucul ei obraznic, anume numai lui, ca semn al aprecierii pentru lupta lui cu dinozaurii justiției…

Cu toate astea, înconjurat din toate pările de pericole, King-Kong este nevoit să se retragă în înălțimile construcției sale de putere, luptându-se în continuare cu cei care nu-l slăbesc cu atacurile lor. Dragostea mistuitoare pentru ființa fragilă îi va aduce căderea din înaltul acelei construcții. Conform principiului care spune: ,,cu cât urci mai sus cu atât căderea va fi mai dureroasă”. În cele din urmă, asemenea lui King-Kong, și cel din viața reală a căzut din înaltul funcțiilor sale în parful măruntelor intrigi, printre muritorii de rând. Deocamdată, blonda ființă se sacrifică, la rândul ei, ținându-l departe de dezvăluirile ei despre ,,aventurile” ei din junglă…

Ceva tot învățat și ea de la uriașul ei protector: a învățat să tacă inteligent atunci când trebuie. Să abată atenția tuturor prin giumbușlucurile pe care le face arătându-și eroic ,,lațurile” în care este ea ținută. Să joace rolul victimei cu o demnitate ipocrită, dar să spună ce știe despre alți prăduitori din acest ecosistem…

Ca mărunt spectator, privitor la acest film, aștept să văd adevăratul final al acestuia din viața reală. Și da, cine a spus că ,,viața bate filmul”, a spus vorbă mare! Împletirea ficțiunii cu realitatea este principiul pe care se bazează multe din creațiile omenirii. În film, ideea era că și ce mai mare brută poate avea sentimente, slăbiciuni, în fața frumuseții unei femei, care, în cele din urmă îi va aduce sfârșitul. În viața reală, ideea ar fi că din cauza farmecelor aceleiași femei, unora, oameni de stat, oameni importanți și cu demnități publice în țara asta, li se poate trage pierzania, sfârșitul carierei politice…Și atunci mă gândesc că totuși, teoria care spune că omul se trage din maimuță, se dovedește a fi valabilă…

Sursa: Viorel Dodan

Partajează şi tu pe:
Facebook Twitter Plusone Stumbleupon Delicious Tumblr Linkedin Email Print
Pin It

Lasă un răspuns