Indiferenta unui tortionar stingher

visinescu1_01_aa115790dfSe face mare valva pe marginea descoperirii singurului tortionar din cati au fost in Romania. Presa l-a identificat si arunca asupra lui cu sagetile otravite ale intolerantei ipocrite ale unei intregi societati.
Cu toate astea, parerea mea e ca e tardiv de tarziu, ca sa zic asa! Tortionarul a ajuns linistit la 80 de ani, deci, ce i-ar mai putea face statul roman? Sa-i ia caii de la bicicleta? Sa-i micsoreze pensia? Putin probabil! Oricum, nu cred ca-l mai intereseaza. Ramane doar un gest de palida reparatie morala pt victimele lui. Victime, care, apropo, n-au prea zis nimic impotriva lui. Nici chiar Ion Diaconescu sau Constantin Ticu Dumitrescu la vremea lor, cand desi au fost in structurile suoerioare ale statului roman, n-au luat nici o masura impotriva unor indivizi de teapa astuia, nu i-au demascat. Ar fi putut sa dea o lege, o HG, ceva…Nu din razbunare ci pur si simplu in numele acelei reparatii morale necesare pt toti care au suferit…Desigur ca e usor sa judeci din afara, sa-ti dai cu parerea in necunostinta de cauza, cand n-ai trait acele vremuri si n-ai suferit din cauza unuia ca el. Insa e surprinzator ca, dupa unele declaratii ale unor fosti detinuti care au avut de-a face cu Visinescu, se constata o oarecare resemnare, o impacare cu soarta:,,asa a fost atunci”, ,,asa erau vremurile”. Si cum insusi Visinescu spune:,,N-am facut decat sa indeplinesc o functie…” Asemenea multora din zilele noastre, el a fost ,,sub vremuri”, parte a sistemului de atunci, caruia i s-a supus, facandu-si treaba in felul lui. Nu-i caut scuze, insa cati dintre noi, cei de azi, judecatori indarjiti si cu simptome de turbare ar avea atata constiinta sa se opuna unui sistem care i-ar obliga la lucruri impotriva unor semeni de-ai lui? Cati n-ar gasi justificare:,,N-am avut incotro! Astea sunt legile, nu-mi fac decat datoria. Am familie, copii, rate la banca…Nu-mi permit sa-mi pierd painea! Si la urma urmei, decat sa planga mama, mai bine sa planga ma-sa!”…Adevarul e crud, dar cred ca sunteti de acord ca asta e realitatea…
Interzicerea unor drepturi, micsorarea pensiei sau puscaria ar fi fost doar cateva masuri care se impuneau de acum 20 de ani…Azi, pedeapsa lui cea mai mare nu e nici macar moartea, care ar fi o usurare in conditiile astea, ci stresul cauzat de procesele care ar urma, intrarea in acest malaxor al nervilor care se numeste Justitia romana…

Autor: Viorel Dodan

Partajează şi tu pe:
Facebook Twitter Plusone Stumbleupon Delicious Tumblr Linkedin Email Print
Pin It

Lasă un răspuns