INAINTE ERA MAI BINE

tigani

Prin 1908, in timp ce se intorcea de la mosie la Ramnic, boierului Emil I. Cekez i s-a stricat brisca in dreptul hanului din Fotin. Intamplarea a fost un prilej de a intra in vorba cu o tiganca batrana si zdrentaroasa, ce-si castiga existenta vanzand ace, ata si diverse maruntisuri prin satele raspandite de jur-imprejurul orasului. Dialogul celor doi scoate la iveala regretul tigancii ca nu mai este, ca pe vremuri, roaba: „Era mai bine roaba conasule! Boierul ne purta de grija. El ne boteza, el ne cununa, el ne ingropa. La curtea lui gaseam de toate si mancare si imbracaminte si ingrijire. Ca el era inceputul si sfarsitul. De cand s-au dus boierii nu mai am un capatai unde sa-mi pot odihni capul. „Nostalgia batranei tiganci dupa vremurile de altadata era, intr-o buna masura, justificata, deoarece dupa dezrobirea din 1856, tiganii au fost lasati de izbeliste, programul reformist al pasoptistilor si al guvernelor ce au urmat neluand in calcul si problema emanciparii/integrarii sociale a acestei etnii. Daca, in timp, statusul taranului roman a fost imbunatatit sistematic, acesta nemaifiind doar o „mana de lucru”, pentru tigani, absenta unei elite si a resurselor care sa le impuna interesele au dus la o revenire la situatia anterioara. Astfel, cei mai multi dintre ei s-au separat de majoritate si si-au dezvoltat o „cultura a saraciei”, dominata de un stigmat individual si colectiv. Marginalizarea si excluderea sociala a tiganilor au creat, in timp, un important decalaj socio-cultural intre populatia majoritara si comunitatea tiganilor. S-a incercat organizarea lor in bresle, dar industrializarea de la inceputul secolului XX a spulberat acest demers. La sfarsitul Primului Razboi Mondial, tiganii cereau sa fie improprietariti, drept la educatie si sa fie „egali in drepturi si in datorii cu ceilalti romani din Romania Mare”. In perioada interbelica se constata o imbunatatire a situatiei tiganilor, indeosebi intre 1934 si 1939 cand, cu concursul si sub patronajul unor institutii si personalitati ale vremii, Societatea Generala a Romilor a editat reviste proprii, carti si, in general, a militat pentru drepturile etniei.

Eugenistii recomandau asimilarea, izolarea biologica prin interzicerea casatoriilor intre tigani si romani, deportarea in afara tarii si sterilizarea. Diferentele intre ceea ce propuneau eugenistii si ceea ce statul a intreprins au fost mari. Masurile luate impotriva tiganilor nu s-au pliat pe sugestiile facute de eugenisti. Nu s-au facut sterilizari, nu s-au dat legi de interzicere a casatoriilor dintre romani si tigani si, exceptandu-i pe cei deportati, cei ramasi acasa nu au avut, in general, de suferit.

Revenind la partenera de dialog a boierului cu origini ramnicene, remarcam sinceritatea acestei femei, tiganca de vatra a Sutulestilor. Atitudinea sa plina de alean dupa vremurile in care «tiganul atarna de altul cu averea si familia sa» (Reg. Organic, Cap. II) ne surprinde si ne intriga in aceeasi masura. Dar, intr-un fel, batrana tiganca ne seamana…Asa cum ea nu stia ce sa faca cu libertatea castigata la jumatatea veacului al XIX-lea, nici noi nu stim ce sa facem cu libertatea castigata dupa 1989. Nu putini regreta perioada anterioara, cand, intocmai ca tiganca din povestire, erau sclavii unui sistem politic opresiv.

Asadar, sintagma „inainte era mai bine” nu e deloc noua. Parerile de rau dupa vremurile mai demult sau mai recent apuse le-au avut romanii dintotdeauna, indiferent de originea etnica.

Autor: Razvan Chirac

Partajează şi tu pe:
Facebook Twitter Plusone Stumbleupon Delicious Tumblr Linkedin Email Print
Pin It

Lasă un răspuns