Impresii

De câtva timp, prin aceste locuri s-a ,,râmnicenit” un obicei: acela ca poezia să-și etaleze cu grație silueta atent stilizată. Cu trup din metafore ardente, subiect al eternei dorințe și al adorației, ea, poezia, cu pas ușor de rimă-mperecheată și surâs de vestală, ispititor, a poposit pentru o clipă la Râmnicu-Sărat.

Ne-a atins pe fiecare în parte cu mantia ei de cuvinte și ne-a învăluit cu mirosurile ei de flori de mai… Și pe loc, cei prezenți acolo au căzut în ei înșiși, căutând s-o impresioneze cu odele aduse, prin cuvinte meșteșugit prinse în plasa de păianjen a inspirației. Aveam să aflăm că, locul în inima ei e deja luat de cel care a cunoscut-o primul dintre atâția egali, pătrunzându-i tainele cele mai adânci, care o iubește ca un haiduc, cu cuțitul la carâmb, mereu gata s-o apere, mereu gata să lupte pentru ea, dar, în același timp, mereu gata să-și pună toga de porumb și s-o declame în forul său interior…Nu știu cum ar fi mai potrivit să spun: poetul și-a sărbătorit Poezia sau Poezia a sărbătorit un truditor pentru frumusețea ei. Oricum ar fi și oricum s-ar spune, domnul Constantin Marafet a realizat încă o manifestare culturală de mare valoare și intensitate emoțională, în stilul caracteristic. Și de-abia mai apoi se poate spune că și-a serbat și împlinirea a încă unei vârste a tinereții.

Venind după o zi cu o semnificație tristă pentru mine, despre care, însă, nu vreau să vorbesc aici, seara evenimentului s-a dovedit a fi, cumva, foarte potrivită cu starea mea de spirit…Așadar, m-am aflat pentru o clipă (mie așa mi s-a părut!) în compania unor oameni de calitate și de mare sensibilitate sufletească, de la care am încercat să ,,fur” fragmente de gânduri, resturi de emoție, cioburi de suflet…Alături de amfitrionul evenimentului s-a aflat un alt pretendent la mâna Poeziei, seducător și exuberant totodată, Daniel Vorona, cu al său vers plin, rotund, vivace. Cum să n-ai de învățat de la aceștia doi? Așa se face că într-un fel sau altul, ei au fost înconjurați de învățăcei, de ucenici în ale mânuirii cuvuintelor. S-au reunit acolo, într-o stare de emulație emoțională foarte intensă, membri ai boemei bucureștene, poeți tineri și muze tinere, membrii boemei buzoiene ,,Ante Portas” și ai celei locale din Cenaclul ,,Alexandru Sihleanu” ….Muzicalitatea versurilor recitate cu patimă, s-a împletit în mod fericit cu muzica folk de calitate a lui Dan Manciulea, pe care aș vrea să-l menționez în mod deosebit, fie și numai din patriotism local….Lume bună, oameni mulți și buni, o noapte înstelată, atmosferă creatoare…se întruniseră toate condițiile ca eu să ,,mă fac de râs” (ca să-l citez pe domnul Daniel Vorona)…Numai că momentul meu de ,,glorie” la microfon, recitându-mi din creația proprie, avea să nu mai vină…Regret și acum că am cedat chemării la datorie a serviciului care mă cere prezent chiar și duminica. Ar fi fost un bun moment să dezertez sau măcar să mă retrag strategic în mijlocul verbului. Și chiar n-aș vrea ca asta să fi fost interpretată ca lipsă de respect pentru cei de acolo, însă acesta și nu altul a fost motivul pentru care i-am părăsit cu greu pe acei oameni buni și poeziile lor minunate. Și totuși, regretul meu este îndulcit de faptul că, atât cât am participat am ascultat și simțit cuvinte, emoții reale, nedisimulate, care mi-au rămas în minte și în inimă. Am realizat cât de puțin știu, cât de puține sensuri mai am de pătruns, cât de departe sunt de acea atingere magică a mantiei Poeziei, dacă voi vrea și eu să mă alătur celorlați adoratori ai ei…Cu toate astea, în marea mea necunoaștere pe deplin a fenomenului cultural de acest gen am observat (sau am avut impresia că observ) că noi, ,,provincialii” râmniceni, atât în poezie cât și în muzică avem un ,,ceva” în plus față de ,,capitaliști”. Avem un filon sănătos și puternic de inspirație, o poezie mai plină, cu miez, mai dulce, mai suculentă care mustește de sensuri, de idei și care te îmbie să muști din ele.

Cu siguranță, după cât îl cunosc pe domnul Marafet(îmi permit să spun asta!) , astfel de evenimente vor mai avea loc. La fel de reușite sau chiar mai mult. Această ,,Frăție a Poeziei” trebuie să se transforme într-o tradiție care să adune dar să și lase în trecerea timpului semne încrustate în inimile celor care vor participa.

Autor: Viorel Dodan

Partajează şi tu pe:
Facebook Twitter Plusone Stumbleupon Delicious Tumblr Linkedin Email Print
Pin It

Lasă un răspuns