,,De la capăt”?

Heeei, dragii moșului!…A mai trecut o ediție a concursului Eurovision peste noi…Am pierdut din nou cu grație, dar de data asta ne-am clasat pe locul 15 din 16, în condițiiile în care, pe ultimul loc, la egalitate, au fost Germania și Austria. Ceea ce, nu-i rău, până la urmă!

Se putea și mai rău. Io nu-s de specialitate și nici nu cunosc mecanismul concursurilor astea cu denumiri sforăitoare, dar în calitate de simplu ,,urechist”, am libertatea să aberez din plin pe tema asta.

Băi, fraților! Cât timp trebuie să mai treacă și ce trebuie să mai facă Europa asta, ca noi să înțelegem că pentru ea, noi suntem niște…inadaptați, niște învechiți? Că simțirea noastră mioritică, valorile noastre tradiționale(alea care mai sunt), nu sunt înțelese de restul continentului…Păi nu vedeți? Ăștia nu au cum să înțeleagă vreodată mesajul adus de Voltaj pe scenă, în fața lor!…Nu au cum și nici nu-l vor pricepe vreodată! Știu ei ce frământări, câtă emoție și zbucium interior pot ascunde versurile unei doine sau balade românești? Păi cum să priceapă, de exemplu, un englez, un francez, un neamț, un austriac…ce înseamnă drama acelor părinți forțați să plece la muncă în amara străinătate? Ce înseamnă dorul de copii, dorul de părinți, de casă, de locul natal? Au trăit ei așa ceva vreodată, în istoria lor de regate, imperii și stăpâni de sclavi pe care și-au clădit acea ,,bunăstare” de azi?…Nu! Pentru că ei nu mai au ceea ce și noi-din păcate!- suntem pe cale să pierdem: suflet! Ei au trăit dintotdeauna în răceala specifică zidurilor groase de piatră din spatele cărora au condus campanii de cucerire și jaf împotriva altora sau între ei. În timp ce ei duceau războaie ,,sfinte” în numele crucii, tot în numele crucii și al păstrării credinței, strămoșii noștri se tot apărau cum puteau pe-aici…Dar nu asta e problema aici.

Despre calitatea vocii, a show-lui pus în scenă de ai noștri, dacă Goia a cântat mai bine sau mai prost decât alții, sunt destui abilitați să facă astfel de aprecieri. Nu știu ce i-o place Europei și de ce nu reușim să-i facem pe plac! Am încercat și noi să fim niște ciudați și am participat cu ,,maleficentul”, ,,draculianul” Ouatu Ciudatu’ Efeminatu’, doar-doar or avea ochi și voturi pentru noi… N-a mers nici așa, tocmai că nu ne șade nouă bine ca nație să fim așa… Totuși, am încercat să fim în curentul de gândire al ăstora…Și decâte ori am luat-o de la capăt, iar..și iar…n-am nimerit-o! În schimb, au nimerit-o ăia cu Conchita Wurst! Dracu’ mai știe ce e în capul ăstora! Poate că o fi ce spune suedezul ăsta de a câștigat anul ăsta: ,,We are the heroes of our time / But we’re dancing with the demons in our minds”…Așa o fi! Or avea draci în capul ăla al lor! Și dacă eroii zilelor de azi dansează cu demonii din capul lor, dați-mi voie să am mari rezerve față de sănătatea mintală a Europei ca populație…Nu-i vorbă, că și pe aici pe la noi tot cântă unu’ că ,,Și îngerii au demonii lor”, dar asta pare o simplă ,,rătăcire” care oricum sună mai bine ca mesaj, pe lângă altele… Nu știu dacă suedezul ăla a câștigat doar fiindcă a avut voce sau fiindcă a fost ajutat de proiecțiile acelea care au luat ochii publicului. Nici nu mai contează, până la urmă, pentru noi….

S-a spus mereu despre acest concurs că se judecă părtinitor, că aparține mai mult vesticilor, are la bază strict considerente financiare și ,,alianțe” de conjunctură a unor țări împotriva altora…Tocmai de-aia, dacă e să judecăm așa, atunci un câștig am avut și noi! Frații noștri de peste Prut ne-au dat 12 puncte…Singurii pentru care, se pare, mesajul a ajuns la sufletul lor, care au înțeles și au simțit mesajul cântecului așa cum trebuia. Și chiar dacă nu ăsta a fost motivul, au demonstrat acea solidaritate, mai ales că e de neam și limbă. Iar ăsta poate fi un mesaj pentru restul, acela că, deși au fost împărțiți în țări separate, românii sunt uniți în cuget și-n simțiri…

Nu cred că, în aceste condiții, vom câștiga vreodată acest ,,freak show”. Și poate că nici nu ar fi bine să câștigăm. Cred că cel mai bine ar fi să nici nu mai participăm. Dar, la fel de bine ar fi să nu ne mai victimizăm și să ne întoarcem rușinați, cu capul plecat de fiecare dată, după un astfel de eșec. Atâta vreme cât valoarea nu mai este principalul criteriu prin care ar trebui să se câștige un asemena concurs, nu avem motive să stăm cu capul plecat. Pentru că , în aceste condiții, cine poate să fie sigur că locul întâi chiar merită trofeul? Și ne vorba de frustrare sau invidie, dar cine poate spune că suedezul chiar are o voce atât de bună încât nu avea cum să nu câștige? Ce urmează? ,,De la capăt”…Mai merită?

UPDATE: A mai rămas să participăm cu manele. Salam, Minune, Guță, Jeane! Ia, puneți de-un brainstorming să le-arătăm la ăștia ce-nseamnă ,,rivengiul” românesc!

Autor: Viorel Dodan

Partajează şi tu pe:
Facebook Twitter Plusone Stumbleupon Delicious Tumblr Linkedin Email Print
Pin It

Lasă un răspuns