BULETIN INFORMATIV ZIUA POMPIERILOR

dealulspirii

Au trecut 165 de ani de la actul eroic săvârşit de câtre pompierii militarii din Bucureşti pentru apărarea Revoluţiei Române de la 1848 împotriva invaziei otomane.
Momentele aniversare îşi fac loc în viaţa fiecărei generaţii, iar pentru noi ca militari, constituie o plăcută îndatorire atât faţă de înaintaşi, cât şi faţă de contingentele cărora le vom preda ştafeta onorării şi continuării minunatelor tradiţii ale poporului român. Astfel,  Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă ,, Neron Lupaşcu” al judeţului  Buzău, organizează şi desfăşoară o serie de evenimente cu prilejul zilei de 13 Septembrie – Ziua Pompierilor din România pentru:
– a reîmprospăta şi consolida, în conştiinţa personalului, valorile fundamentale ale patriotismului şi respectului faţă de tradiţiile armei;
–  a reaminti opiniei publice preocupările noastre pentru apărarea vieţii şi proprietăţii;
–  conştientizarea cetăţenilor prin realizarea unei conduite preventive.
Cel mai cunoscut erou al pompierilor se trage dintr-o familie din Râmnicu Sărat.
Puţini sunt, însă, aceia care ştiu că eroul din Dealul Spirii are o strânsă legătură cu Buzăul, fiind originar din Râmnicu Sărat, unde a copilărit şi de unde a plecat pentru a îmbrăţişa cariera militară.
Participant activ la Revoluţia de la 1848
Pavel Zăgănescu s-a născut pe 17 ianuarie 1815, fiind fiul lui Grozescu Căminarul şi al Smarandei, mama sa ţinând să primească numele de familie al bunicului, care decedase în 1784, lăsând moştenire familiei 400 de stânjeni de moşie, 14 pogoane de vie şi o cârciumă în Bucureşti. Fiind originar dintr-o familie de condiţie medie, a urmat cursurile Şcolii Primare Greceşti din Râmnicu Sărat, fiind apoi trimis să-şi continue studiile la Bucureşti, unde a făcut parte din primele generaţii de tineri care au studiat în limba română.
La 15 ani, cuprins de elanul patriotic şi revoluţionar al vremii, a intrat în Miliţia Naţională ca aspirant la gradul de ofiţer, iar 10 ani mai târziu, în 1840, a primit gradul de sublocotenent şi a fost trecut la Batalionul I din Regimentul II. În 1844 se număra deja printre ofiţerii care conduceau nou înfiinţata companie de pompieri din Bucureşti, iar în 1845 s-a remarcat în mod deosebit în timpul Marelui Incendiu ce a mistuit o serie de clădiri din Capitală, pe 23 martie 1847. În acelaşi an, a fost avansat la gradul de locotenent, iar un an mai târziu a devenit comandantul „Roatei de Pompieri” a Capitalei, remarcându-se ca adept al lui Nicolae Bălcescu alături de care a participat la anihilarea acţiunilor contrarevoluţionare. La 23 aprilie 1848, domnitorul Gheorghe Bibescu l-a avansat la rangul de parucic „pentru activă împlinire a datoriilor slujbei”.
Cum au decurs bătălia din Delaul Spirii
În septembrie 1848, îngrijorat de amploarea pe care o luase mişcarea revoluţionară, guvernul de atunci a chemat în ajutor trupele otomane, o coloană formată aproape 6.000 de ieniceri conduşi de Kerim Paşa pornind spre Bucureşti. La 12 septembrie, colonelul Radu Golescu, comandantul Regimentului 2 Infanterie şi şeful Garnizoanei Bucureşti a primit ordin din partea Locotenenţei Domneşti să deplaseze a doua zi subunităţile în Dealul Spirii pentru a întâmpina trupele otomane ce urmau să intre în Capitală.
Coincidenţa face ca în aceeaşi zi de 13 septembrie, Regimentului 2 Infanterie să i se înmâneze drapelul de luptă, solemnitatea ceremoniei influenţând moralul ostaşilor. Starea de spirit a acestora s-a transmis şi pompierilor comandaţi de căpitanul Pavel Zăgănescu, care presimţeau iminenţa unui conflict şi au ţinut să meargă cu toţii în cazarma din Dealul Spirii.
Încleştarea propriu-zisă s-a declanşat ca urmare a unei altercaţii dintre sublocotenentul Companiei de Pompieri, Dincă Bâlsan, şi un soldat otoman.
În netă superioritate numerică, turcii i-au împresurat din toate părţile pe pompieri, care s-au avântat în luptă, alternând focurile de armă cu lupta la baionetă. Riposta fermă a pompierilor i-a panicat pe turci, aceştia reuşind totuşi să pună în poziţie două tunuri cu care au deschis foc împotriva pompierilor. Militarii lui Pavel Zăgănescu au capturat însă cele două piese de artilerie, pe care le-au întors împotriva inamicului, provocându-i pierderi însemnate. În cele din urmă, văzând că nu poate înfrânge rezistenţa pompierilor, Kerim-Paşa a trimis un ofiţer, care i-a propus lui Zăgănescu încetarea focului, garantând în schimb „libera ieşire din cazarmă”, angajament ce nu a fost însă respectat.
Bătălia din Dealul Spirii constituie un moment important în istoria armatei române moderne, compania formată din 166 de ostaşi comandaţi de căpitanul Pavel Zăgănescu reuşind să ţină în loc o armată formată din circa 6.000 de otomani. Confruntarea a durat cam două ore şi jumătate, între 16.30 şi 19.00, de partea română înregistrându-se 48 de morţi şi 57 de răniţi, în timp ce în tabăra turcilor s-a consemnat că au murit 158 de persoane şi 500 au fost rănite.
Închis la Văcăreşti şi numit apoi prefectul Poliţiei Capitalei
Odată cu înăbuşirea revoluţiei, Pavel Zăgănescu şi alţi ofiţeri au fost daţi afară din armată, arestaţi şi închişi doi ani la Văcăreşti. Ofiţerul buzoian a fost judecat de o comisie creată pentru cercetarea evenimentului de la 1848, care l-a găsit nevinovat, cu toate acestea, Zăgănescu nemaifiind primit în armată.
După numeroase demersuri, în 1852, domnitorul Barbu Ştirbei a acceptat reprimirea sa în armată la Roata de Pompieri, cu gradul de locotenent, avansat apoi căpitan, în 1857 maior, iar în 1859 colonel.
Doi ani mai târziu, devine inspector al frontierei Dunării, iar domnitorul Alexandru Ioan Cuza l-a însărcinat cu reorganizarea Corpului Grănicerilor.
În 1864 a demisionat din armată, în urma unor neînţelegeri cu generalul Florescu, iar în acelaşi an este numit prefectul Poliţiei Capitalei, funcţie pe care a deţinut-o până în 1870.
A decedat în 1897, rămânând unul dintre simbolurile revoluţiei de la 1848.
Primul Parlament al României, apreciind sacrificiul eroilor de la 13 septembrie, curajul şi patriotismul pompierilor militari, acordă în anul 1860 participanţilor la eroicul act pensii pe viaţă şi prima medalie românească: ,, PRO VIRTUTE MILITARI”. Iar în anul 1863, când oştirea română primea noile drapele, nu întâmplător domnitorul Alexandru Ioan Cuza alegea această festivitate data de 13 septembrie.

Autor: IPJ BUZAU

 

Partajează şi tu pe:
Facebook Twitter Plusone Stumbleupon Delicious Tumblr Linkedin Email Print
Pin It

Lasă un răspuns