Bisoca, satul pierdut şi regăsit

taborDupă ninsori, distanţele dintre satele comunei buzoiene Bisoca au devenit de nestrăbătut. Nu şi pentru cei pentru care zăpada nu e un obstacol.

Luna februarie a schimbat viata pentru cei peste 2.700 de oameni din Bisoca, judetul Buzău.

Între cele opt sate care formează această comună sunt 150 de kilometri de drum acoperit de zăpadă care în unele locuri ajunge şi la doi metri.

De la începutul săptămânii, toată comuna este blocată, însă două sate au cel mai mult de suferit, 800 de oameni fiind complet izolaţi.

12 grajduri s-au dărâmat din cauza greutăţii zăpezii. Gardurile înalte sunt în totalitate acoperite.

Oamenii ies din case cum pot. Pe geamuri sau acoperiş. Cel mai rău o duc bătrânii. Lemnele şi medicamentele sunt ori pe sfârşite ori au fost terminate de mult.

Nici cu hrana nu stau mai bine. Cămara se goleşte pe zi ce trece iar situaţia nu pare să se schimbe în bine prea curând.

Situaţia oamenilor din Bisoca a ajuns însă la urechile câtorva oameni inimoşi care au sărit să-i ajute pe cei loviţi de iarna aspra din aceste săptămâni.

Când la volan, când la lopată

Impresionaţi de situaţia oamenilor de aici, 30 de tineri, prieteni şi colegi de la o firmă distribuitoare de piese auto din Bucureşti, au pus mână de la mână şi au venit cu trei dube şi doua masini de teren pline cu alimente şi îmbrăcăminte.

Drumul nu a fost uşor şi nici scurt. Plecaţi de la orele prânzului din faţa primăriei comunei Bisoca, au reuşit să ajungă în cele două sate izolate abia după 12 ore. Şi nici ajunşi aici nu le-a fost mai simplu.

Fericit că a răzbit până aici, Liviu Neicu, unul dintre membrii convoiului, a rămas impresionat de un bătrân de 80 de ani blocat în propria locuinţă care ieşea din casă pe o scară sprijinită de casă, zăpada fiind aproape de acoperiş.

Mihai Camil Iordan a spus că participă cu mare bucurie şi chiar dacă vântul a început să viscolească zăpada, faptul că poate să-şi ajute semenii îl face să nu mai simtă frigul pătrunzător.

Florin Boja a coordonat echipele care au facut pachetele cu alimente la lumina farurilor maşinilor de teren. A avut grijă ca din pachete să nu lipsească nimic, să conţină atât alimente de bază cât şi dulciuri, mezeluri şi conserve. El a spus că a fost greu dar rezultatul este pe măsură.

“I-am ajutat pe oameni şi asta e tot ce contează”

Târziu în noapte Liviu Neicu s-a încumetat să plece pe jos 2 km spre casele oamenilor, încărcat de pachete.

Maşinile au rămas înzăpezite. Pe drumul pe care trebuia să meargă nu mai trecuse ţipenie de om de trei săptămâni.

A fost greu, dar a reuşit. A meritat din plin efortul când a văzut cât s-au bucurat oamenii şi în special bătrânii când au văzut alimentele. Erau fericiţi că în sfârşit s-a interesat cineva şi de soarta lor după atâtea  zile.

Membrii unui grup de iubitori off road din Buzău s-au alăturat şi ei bucureştenilor porniţi în temerara lor aventură.

Au muncit cot la cot cu ei, au deszăpezit, au făcut loc maşinilor de teren pline cu alimente.

Adrian Zachiu şi prietenii lui nu se află la prima ispravă de acest gen, ei  participând şi la alte acţiuni umanitare pe bază de voluntariat.

Audio: Când „zăpada cât casa” nu mai e o metaforă.

Preluat de pe: ROMANIA – ACTUALITATI

Partajează şi tu pe:
Facebook Twitter Plusone Stumbleupon Delicious Tumblr Linkedin Email Print
Pin It

Lasă un răspuns